Eu vreau sa divortez dar sotul nu este de acord , poate influienta cumva procesul de divort? 







Eu vreau sa divortez dar sotul nu este de acord , poate influienta cumva procesul de divort?

Autor: Blanca Enache Data: Joi, 14 August 2008 27 Raspunsuri
As vrea sa stiu daca este posibil sa obtin divortul desi sotul meu se opune, ma agreseaza verbal si fizic , avem un copil?
Categorii:
 

Raspunsuri:


Claudia a scris pe 14 August 2008, 08:27
Daca iti doresti sa divortezi nu te poate opri nimeni, numai trebuie sa fi tu decisa. Contacteaza un avocat si te va sfatui ce trebuie sa faci. Este un pic mai complicat daca copilul este minor si depinde de cati ani are. La 12 ani este chemat in Camera de Consiliu a judecatoriei de catre judecatorul care instrumenteaza cazul in a carei raza domicilezi pentru a fi intrebat cu cine doreste sa locuiasca dupa divort. Motive intemeiate ai, agresare fizica, verbala si cred ca sunt si altele. Trecerea printr-un divort este destul de traumatizanta dar daca nu se mai poate altfel fa acest pas.

claudia a scris pe 14 August 2008, 08:34
Sigur ca vei putea obtine divortul in ciuda refuzului lui.in ziua de azi impotrivirea uneia din parti nu mai impiedica astfel de actiuni (divortul).iti trebuie 2 sau 3 martori care sa sustina motivul intentarii divortului si un avocat care sa te reprezinta si in cel mult 2 luni ai decizia divortului.itzi urez sa ai multa bafta.

Anonim a scris pe 15 August 2008, 10:07
bineinteles ca poti sa divortezi, dar vei avea parte de ceea ce se numeste un divort "urat" , pt ca atunci cand ambii parteneri nu de pun de acord, va dura un pic mai mult si vor trebui chemati martori, aduse dovezi , iar copilul (eu stiu ca de la 10 ani in sus) va fi intrebat cu cine vrea sa ramana....apoi va veni si pertajul, alt proces in care se stabileste impartirea bunurilor...oricum, dak intr0o casnicie apar agresiuni , solutia este divortul , pt binele tau si al copilului

FIORELO a scris pe 18 August 2008, 22:02
Ia legatura cu un avocat bun care se pricepe la divortzuri si lasa-l dracu de dobitoc la ce te mai tine sa te faca sac de box?
Cauta sa ai ceva martori care vor sa te ajute si atunci cand te agreseaza si verbal sau te ameninta sa fie si ei prezenti e greu dar trebuie sa ai probe ia-ti frumos din lucrurile personale cate putine cate putine si du-le undeva la o persoana de incredere.Copilul e bime sa-l feriti de la scandaluri ca o sa-l afecteze daca el nu vrea tu vrei si se poate; adreseaza-te si la protectia copilului si spune-le cum se poarta si ei te mai pot ajuta daca a dat in tine du-te la medicul legist si scoate certificat medico legal explicale ce patesti si crede-ma ca iti vor da ajutor si usor usor strangi dovezi ca sa nu fie nevoie de mascarada.Apoi cu calm si rabdare ca e groaznic sora mea a patit la fel astia sunt niste nemernici.Daca bea si mai bine sa ai martori ca se imbata filmeaza-l beat sau cand te injura si tipa la tine fa plangere la politie ca sora mea nu a facut si ce rau i-a parut ,cum face scandal cheama politia si ai la dosar probe.Cauta sa scapi cat mai repede de el ca asti devin si paranoici o sa iti fie frica de el apoi.Intai explicai cand e treaz sau calm ca nu mai pute-ti sta impreuna si vrei sa divortzezi si ca cel mai bine e sa fie pe cale amiabila ca sa nu sufere copilul sa se gandeasca la copil spune-i ca tu nu mai poti sa stai cu el sa nu-i spui de altul ca cine stie ce iese ,explicai ca stati asa o perioada si dupa aceea mai vedeti poate va impacati dar tu sti ce ai de facut. Nu as da sfat de divortz daca te bate ,tipa asat nu mai e viata daca nu a putut sa se indrepte de nu prea vad alta cale.Sora mea l-a iertat de 10 ori si a lasat-o cu 3 copii si s-a dfescurcat acum sunt mari.SUCCES
Sursa: FIUORELO

sunt in aceeasi situatie si te inteleg perfect....
nush ce sa zic..este f greu...
eu nu am inca curajul...mai ales ca copilul meu are doar 7 ani...
sper sa fi mai tare decat mine si sa reusesti...
bafta multa!

Anonim a scris pe 04 Octombrie 2008, 22:05
Doamne dar eu sunt BARBAT si nu accept sa cred asa ceva se poate face divortul dar asa este e mai greu cu copii mici trebuie sa fi un pic ma parsiv si sa ai atragi de partea ta inceraca si tu sa faci asa ceva cu copilul tau daca ai o viata de calavar se merita nu te condamna poate ai faci un bine si copilului oricum ei mai tarziu vor naviga intre parinti dupa bani asa ca nu te mai complexa
Sursa: fiorelo

johny_frend a scris pe 05 Noiembrie 2008, 00:52
inainte sa faci un pas ca asta,e bine sa ,memorezi bine,copii,au de suferit multe lucruri,si ei nu au nici o vina,in toata treaba asta,uneori au nevoie de sprijin,si moral,si material,si daca nu are nici pe mama,nici pe tata,ei ajung pe drumuri rele,sa se drogheze,sa fure,sa si piarda orice nadejde.e adevarat ca uneori trebuie sa te gindesti la viata ta,dar normal pt asta te ai casatorit,sa ai o familie,si nici DUMNEZEU nui de acord cu despartirea,e contra despartiri,EL a instituit familia,uneori devenim mai egoisti citeodata,dar mai sint si alte persoane care au de suferit,ori nu ne mai comvine de partenerul de viata,nu stiu care e situatia intre voi,dar daca ati ajuns la divort ,apar consecinte,si nu ajungeti nicaieri,amintiri,care dor,si unde nu e dragoste,acolo totul se destrama familii,unde este unitate,acolo poate exista iubirea,pt ca iubirea face unitatea,cautati sa uitati greselile unii altora,nui nimeni perfect,uneori din cauza doar ,la ce vreau numai eu sa fac ,eu nu mai vad lucrurile cum ar trebui sa fie.
va salut,si va sfatuiesc,nu va despartiti,daca iubiti amindoi copii vostrii,ori daca nu,sinteti amindoi niste egoisti,inteleg din toata intrebarea care o pui,ca tu abea astepti sa divortezi,si asta e rau
Sursa: johny_frend

kawa a scris pe 05 Noiembrie 2008, 01:19
sigur k poti divorta si dk sotul nu e de acord!!! cauta sa ai martori/ poti face si inregistrari video,fotografii. referitor la ce spune johny_frend: si cum ramane cu viata persoanei in cauza? nu ai putea sa-ti vezi de ale tale dk nu te duce capul?

ps- ia legatura cu cun avocat si du-ti viata mai departe.numai bine iti doresc

roxana a scris pe 03 Iulie 2009, 14:18
Sincer si pe mine ma intereseaza la mine sotul meu vrea sa divorteze iar eu nu ,o tine mortis ca nu intre noi nu o sa mai fie nimic niciodata,avem o fetita de 5 ani,este copie fidela cu taicasu si il iubeste nespus de mult il divinizeaza,de cate ori a plecat de acasa fata facea soc,ce sa fac eu am trecut prin asta si cand eram mica stiu cum este sa cresti fara tata,nu pot concepe ideea ca vrea sa plece el care era un familist convins!? de ce?
in momentul de fata eu sunt distrusa nici nu mai judec bine,nu-mi mai sta capul la nimicsimt ca vreau sa mor,dar cu fata .....

alina a scris pe 25 Iulie 2009, 14:32
eu sunt intr-o situatie mult mai grea am un copil de 3 luni si am aflat azi k sotul meu se drogeaza din nou asta dupa ce afost inernat la dezintoxicare sunt de-a dreptul disperata...
Sursa: alia

Catalin a scris pe 06 Iunie 2010, 09:46
Citesc cu stupoare si uimit sant de cate probleme exista in familii. Ma intreb, oare unde-i dragostea si respectul care l-am avut la inceput cand unul se doreste pe celalalt?!
Desigur ajungand pe un astfel de forum, sant intr-o situatie asemanatoare. Din pacate.
Teoria si juramantul din biserica "... sa fim impreuna la bine si la rau pana cand moartea ne va desparti..." se pare ca este o banala urare inaintea unui festin.
Dar sa trec la ceva concret. In primii ani ai casniciei ne iubeam ca nebunii, dar ne si certam. Din cele mai absurde motive. Cu timpul am inceput sa se rareasca certurile, dar cand apareau erau de o intensitate mai mare. Am petrecut concedii de vis impreuna, parerea mea. Parerea ei este ca nimic nu a fost frumos intre noi pe parcursul celor 19 ani de casnicie. Poate doar fiul nostru de 14 ani.
Acum ea avand o pozitie sociala si materiala foarte buna, doreste sa dea divort pe motiv ca nu mai are nici un sentiment ptr. mine (cu toate ca inainte cu o sapt. am intretinut relatii sexuale! )ca vrea sa-si traiasca restul zilelor in liniste si singura. EU NU VREAU DESTRAMAREA FAMILIEI. Cred in refacerea casnicie.
Asa cum mai sus sant sute de sfaturi sa dai divort, doresc sa-mi spune-ti cum pot sa recastig dreptul la viata si sa ofer fericire familiei mele.
Multumesc anticipat

Elyn a scris pe 06 Iunie 2010, 10:08
M-a emotionat mesajul tau,nu stiu daca am mai intalnit in ultimul timp un barbat care sa-si doreasca refacerea casniciei dupa 19 ani de mariaj, mai ales in vremurile astea oribile, cand nimic nu mai e sfant , totul e atat de superficial.

Nu pot sa dau eu sfaturi in astfel de probleme, dar iti dau cateva sugestii...incearca sa refaci toate amintirile frumoase ale voastre, sa o faci sa isi aduca aminte tot ce a fost superb in familia voastra.

Dar inainte de asta, identifica problema dintre voi.

E posibil ca ea sa se fi indragostit de altcineva ...daca nu e asta, si daca ea are dreptate cand spune ca vrea sa traiasca singura si linistita, inseamna ca ceva din traiul vostru impreuna o oboseste, o face sa nu se mai simta dorita, iubita...poate are prea multe responsabilitati, si in cariera, dar si acasa, iar tu nu o ajuti suficient...

Cred ca dialogul te-ar ajuta sa descoperi adevaratele probleme.
Ceva s-a intamplat intre voi...poate e rutina, poate e ceva mai grav...poate s-au acumulat multe in timp iar acum au explodat...

Insa mesajul tau e cu adevarat emotionant, cel putin pentru mine.Eu spun asa , atata timp cat persoana iubita traieste, mai exista sanse de a o recuceri.Nu 100 %, dar exista!Numai moartea distruge definitiv.

ama a scris pe 06 Iunie 2010, 12:36
Buna Catalin !
Daca pe mine m-a emotionat mesajul tau, e pt. k m-a facut sa-mi amintesc cu ,,durere’’ situatia asemanatoare prin care am trecut... eu fiind in locul sotiei tale. Fostul sot a avut aceeasi atitudine k si a ta... mai mult de atat si acum poarta verigheta, desi au trecut doi ani de la divort. In schimb, eu am dat un preaviz de 1 an, in care in casnicie, am fost doar colegi de apartament si nimic altceva...

Eu nu cred in refacerea casniciei, mai ales cand sentimentele ,,au murit’’( cu siguranta ,juramantul din biserica nu se refera la moatea fizica, pt. k, mai pacat este sa traiesti langa o persoana pe care n-o mai iubesti , alaturi de care nu mai ai bucuria ,,de-ai simti’’... glasul, respiratia ,imbratisarea,sarutul... decat sa ,,iesi’’ dintr-o casnicie in care esti privat de dreptul de-a avea liniste, de-a iubi, de-a trai. Nu conteaza cauza, poate ca nu exista adevarate problem... uneori si un cuvant/gest, poate/pot genera situatii care nu mai pot fi schimbate...
Si eu m-am casatorit din dragoste, am iubit, am facut sacrificii, n-am inselat, n-am renuntat usor, dar a venit momentul cand am simtit k nu mai pot.
Eu am cerut divortul, pe care initial nu mi l-a dat, atunci am simtit ura pt.prima data fata de el, procesul avea loc intr-un mic tribunal unde eram cunoscuta si singura varianta erau martorii, ceea ce facea k ,,sa lovim'' unul in celalalt.
Nimeni nu are voie sa ingradeasca libertatea celuilalt!
Am promis k dc imi reda libertatea vom ramane prieteni, dc nu, cu orice pret oricum o voi obtine dar va ramane si fara farama de prietenie. S-a multumit cu prietenia mea.

La voi lucrurile sunt mai grave pt.k este un copil la mijloc, de dragul lui voi doi, fiecare in parte trebuie sa fiti linistiti si fericiti.
Nu-mi permit sa dau sfaturi, dar cred k e important sa-i dai ce cere, asa ii dovedesti k dorinta ei conteaza si tie iti pasa... apoi ai rabdare, fii un tata bun in continuare, fii un prieten bun al ei, si poate… Doamne ajuta.

Elyn, te salut!... atat timp cat persoana iubita traieste dar nu ma iubeste, de ce sa ma limitez la sansele mici de-a o recuceri... nu asta e scopul ci dupa... s-o facem fericita. Dar dc in 5- 10- 20 ani n-am reusit, care este garantia k o vom face acum?
E posibil, dar pretul e prea mare... sa nu mai fim noi insine, ceea ce inseamna k noi,vom fi nefericiti... cerc vicios.
Sunt sanse mai mari sa gasim ,eu/ fostul partener, o alta persoana pe care s-o iubim poate mai mult( exista o limita maxima a puterii de-a iubi?) si care sa ne accepte asa cum suntem.
Sursa: ,,Fericirea sau nefericirea oamenilor, este in mare parte opera lor’’

kawa a scris pe 06 Iunie 2010, 16:35
mey cataline

avand deja 19 ani de casnicie si copil de 14 ani, ar trebui sa ai vezi lucrurile cu mult altfel deat o faci tu!

chiar m-ai facut sa zambesc!

tu aduci in discutie! juramintele din biserica!
poi dk ar fii k lumea sa respecte aceste lucruri, ar fii raiul pe pamant!

stiu k vrei sa refaci casnicia , da` o casnicie se compune din ambii soti!

poti sa te dai peste cap si tot nu mai merge caruta!

tu o bagi cu copilul, chipurile pt el, da` lucrurile nu stau chiar asa!

la o adica, cand nevasta nu mai vrea.....asta e !

presupun si k tu nu prea stai bine la lovele(nevasta fiind aia cu banii) si asta te doare f tare!

cauta-ti alta si las-o pe actuala!

prin a te opune nu vei castiga nik ,ci iti vei face tie rau!

cam asta e !

Elyn a scris pe 06 Iunie 2010, 18:28
Stati asa!

Amișor,Kawa, nu trebuie sa-l descurajati pe Catalin!

Noi trei ne-am spus parerea in functie de trairile si experientele fiecaruia.
Catalin isi iubeste sotia ...si sotia l-a iubit in primii ani...sau poate ca si acum mai are sentimente, dar poate chiar e OBOSITA!

Ce mi-a atins mie sufletul a fost dorinta lui sa nu-si piarda familia si, mai ales , sa faca orice ca sa-si recucereasca sotia, sa o faca din nou fericita.

De obicei, se intampla invers, barbatii o iau razna , alearga dupa femei mai tinere si mai frumoase, isi parasesc sotiile cand acestea nu-si mai pot reface viata si ajung intr-o situatie disperata pentru ca nu mai sunt nici tinere, dar nici suficient de in varsta ca sa se resemneze.

Vorbim de o casnicie care trece printr-un impas, aici e vorba de un sot care isi vrea familia inapoi, cum sa-l sfatuim din prima sa accepte situatia si sa piarda ce are mai de pret??? Nici macar fara sa-i fi cerut sa faca un singur efort de reconciliere!!

Catalin, desi Ama si Kawa ti-au spus clar sa mergi mai departe, sa-i acorzi divortul iar tu sa-ti gasesti pe alta, eu iti spun ca daca as fi in locul tau si mi-as dori cu ardoare familia inapoi, nu m-as da batuta!!!

Daca asta e dorinta ta cea mai mare, sa-ti recapeti sotia, atunci treci la treaba!

Iti repet, afla toate problemele dintre voi doi, afla toate durerile si suferintele sotiei tale, apoi incepi sa le repari.Daca dupa ce vei face tot ce iti va sta in putinta, sotia ta va fi tot de neclintit, atunci poate ca va trebui sa te gandesti si la ce e mai rau, la divort.

Dar eu iti spun sa nu te dai batut!

O familie se face cu greu, dar inseamna si cel mai mare echilibru al unui om, este cel mai de pret lucru din viata cuiva, este reperul si punctul de sprijin in fata tuturor problemelor si greutatilor vietii.Si mai e ceva , v-ati casatorit din dragoste,asta e foarte important!

Eu te incurajez sa-ti recastigi sotia,fa mai intai pasul acesta, abia apoi gandeste-te la divort(daca nu se mai poate cu nici un chip).M-ai impresionat pentru ca esti barbat... si prea putini barbati spun dupa 19 ani de casnicie ca isi vor sotia inapoi!

Yugeen :) a scris pe 06 Iunie 2010, 19:24
Te salut Catalin.

Sfatul meu este urmatorul:

1). Asculta-i sfatul lui Elyn, daca as fi vrut sa scriu nu cred ca as fi scris mai bine decat a facut-o ea :).

2) Plecand de la urmatoarea afirmatie, o sa iti spun unde ma duce pe mine cu gandul:
"Acum ea [...] doreste sa dea divort pe motiv ca nu mai are nici un sentiment ptr. mine"...
Asadar, in cazul meu stiu ca vad la o persoana anumite calitati...
Acele calitati sunt pe gustul meu... in sensul ca acele calitati ma fac pe mine sa ma simt special sau imi confera o anumita senzatie, sau poate mai multe.
Mai pe scurt, inseamna ca imi place acea persoana... Eu personal nu prea inteleg cum "vine" sa am sentimente pentru cineva, si ca urmare, pe asta sa se bazeze dragostea noastra... NU... persoana respectiva este asa cum este si ca urmare eu sunt atras catre ea... e o linie subtire pe care merg acum, nu stiu daca o sesizezi.

Ideea e urmatoarea: tu esti tu, ea e ea. Ei i-a placut de tine pentru ca erai cum erai. Probabil, intre timp, ceva sau cineva s-a schimbat intre voi doi... de obicei, oamenii (toti) se schimba in decursul unei vieti, evolueaza (iar in alte cazuri involueaza).
Te-ai gandit pana acum ce anume s-a schimbat la tine? Ea nu avea sentimente pentru tine pentru ca asa era firea ei, le avea pentru ca tu aveai sau faceai ceva ce pe ea o atragea sau ca in cazul meu, ii conferea un anumit sentiment...

Acum sunt mai multe posibilitati, asa cum spuneam:
*** ori te-ai schimbat si o data cu tine s-au dus si acele caracteristici ale tale care ii dadeau ei o anumita senzatie;
*** ori ori s-a schimbat ea si caracteristicile tale au devenit mai putin importante in noul context;
*** ori te-ai schimbat dar in bine, cu mica exceptie ca ai omis sa faci "acel ceva" ce ei ii trezea "simturile"...

Din umila/scurta mea experienta, pot sa iti spun ca din momentul in care ea ti-a spus ca in casatoria voastra nimic nu a fost frumos/minunat/etc., tu ai facut ceva ce ei i-a starnit o stare de repulsie, ai spus sau facut ceva ce a pus-o pe ea in defensiva, si stiam ca uneori devensiva cea mai buna este atacul.

Acum, poate ai dorit sa ii spui ceea ce ai spus, sau poate a fost o greseala, FOARTE DES INTALNITA, care cauzeaza cele mai mari suferinte (if you ask me), si anume comunicarea dintre voi nu a fost cea mai clara, asta insemnand ca tu ai vrut sa zici ceva si s-a inteles altceva.
De obicei, asta se intampla la cuplurile "tinere", dar nu este exclus sa se intample si la voi.

As vrea sa nu te obosesc si sa continui sa despic firul in 4 in legatura cu ce a fost.

Asadar, incercam sa gasim niste solutii... dupa cum ti-am spus/scris, pe ea ai ranit-o prin ceva ce ai spus sau facut... undeva a intervenit o ruptura intre voi doi.

Ai putea sa incerci cateva lucruri, dar astea au efect de la om la om, asa cum functioneaza la cineva, poate sa nu aibe niciun efect la ceilalti.

Poti incerca, pentru ca o cunosti si stii ce ii place, sa intrii in jocul ei... acum, tinand cont de ce am scris mai devreme legat de oameni si de modul in care ei se schimba in decursul unor ani, poate ceva s-a schimbat la ea si tu nu ai tinut pasul cu schimbarea, poate este nevoie sa o faci din nou sa se indragosteasca de tine... din pacata aici eu nu iti pot spune cum sa o faci, pentru ca esti singurul care stie la ce anume reactioneaza sotia ta.

Puteti incerca, daca nu "tuna si fulgera" la voi in casa, sa mergeti la un consilier de familie/terapuet/psiholog de cupluri... acolo vor iesii multe bune si rele la iveala, veti (re)constientiza momentul prezent, cel care conteaza si cel in care va aflati, si puteti, daca exista dorinta, sa va intelegeti si sa vedeti unde anume va alfati fiecare in parte si unde se afla relatia, daca mai are rost sa continuati, daca merita sa intervina anumite schimbari din partea ei sau/si a ta, etc.

Aici eu te pot ajuta intr-o oarecare masura, daca imi spui orasul/judetul din care esti, pentru a incerca sa iti recomand un terapeut cu studii ci nu o simpla persoana cu diploma de psihologie (s-ar putea totusi sa nu gasesc prin reteaua mea "interlopa" de terapeuti... in orice caz, daca cauti persoana potrivita, cu siguranta o vei gasi).

Alte posibile solutii daca esti in impas: copilul vostru este ca un fel de oglinda a voastra... "uite-te" putin in sufletul lui si vezi ce anume din tine se regaseste in el si ce anume din mama lui se regaseste in el... copiii au ceva aparte prin care sustrag esenta...
Dragostea unui parinte fata de copil e intotdeauna mai pura decat cea dintre parteneri (de fapt rectific, "aproape intotdeauna", pentru ca exista si exceptii)...
Astfel, vei putea sa vezi direct in sufletul sotiei tale, prin dragostea care i-o poarta baiatului (daca am inteles bine).

Acum, legat de prioritati... exista prioritati pe termen scurt, mediu si lung... cu totii le avem mai devreme sau mai tarziu.
Poate prioritatile voastre s-au schimbat, chiar daca voi in sinea voastra ati ramas aceeasi (desi e putin cam greu de crezut asta). In cazul asta, e cazul sa te readaptezi la prioritatile sotiei ci nu ale tale, asta daca tii atat de mult la familia ta, asa cum ne dai noua impresia!

Exista o zicala, si daca nu exista o sa existe de acum inainte :) : "zambeste si vei fi fericit!"

Asta, prin traducere inseamna ca e mai bine sa incerci sa fi fericit decat sa astepti tu sa vina fericirea la tine.

Daca o corelezi cu ceea ce esti si ceea ce vrei pentru tine, din punctul meu de vedere eu spun ca este foarte important sa dam uneori mai mult celorlalti decat ne dam noua, asta mai ales daca tinem la noi... si lucrurile bune vor urma sa vina. Aici evident este nevoie si de o doza de realism, doar nu suntem copiii ca sa ne aruncam cu capetele inainte dupa care sa gandim.

Asta ar trebuii sa insemne ca poate pentru momentul de fata este mai bine sa pui mai presus familia decat nevoile tale, pentru ca asa cum ne-ai aratat, in momentul de fata familia reprezinta pentru tine o prioritate de termen lung, pe care daca o pierzi... intelegi ce vreau sa zic!

Nevoia in momentul acesta este familia ta... merita sa renunti la anumite lucruri pentru a o recapata in forma in care ti-o doresti?

Ar fi de preferat ca raspunsul sa fie DA, DAR aici este si o mica "mare" problema... si anume sa nu fie cazul, sa nu fie nevoie ca tu sa renunti la ceva...

Ideal ar fi sa poti face o alegere... de obicei viata se rezuma la alegerile pe care le facem...

Intre voi doi (tu si ea), la un momentdat, ca si cuplu fiind, ati renuntat sa ma faceti acele alegeri impreuna, ceea ce poate v-a adus in momentul de fata.

Deja poate te-am imbarligat eu foarte mult, unde mai adaugi si celelalte pareri... sincer, as fi vrut sa fie usor "cazul" tau, dar nu e asa...

Eu in locul tau as face tot ce as putea ca sa o conving sa mergem la un teraput "conjugal" ca sa vedem daca se poate salva ceva sau nu.

In multe cazuri relatiile sunt ca si membrele unui copr... atat timp cat "ea" e mainile si picioarele mele, ne vom intelege de minune, doar reprezinta extensii ale corpului meu... insa daca eu, capul, vreau intr-o directie si membrele vor altceva, se cam rupe "firul"...
Undeva, candva, s-a rupt si la voi acest fir... daca il gasesti, cred ca vei avea de castigat, cat cum si cand, nu iti pot zice, pentru ca depinde de tine.

Eu cam aici m-as oprii cu mesajul meu... daca crezi ca te pot ajuta in continuare (asta in ideea ca ti-am fost de vr'un ajutor pana acum :) ), ma gasesti ori aici ori la adresa de e-mail "yugeen.smile" de pe yah00.com :).

Sper sa gasesti acel "ceva" ce ii va (re)trezii la viata sentimentele sotiei tale fata de tine!
...sper sa iti (re)gasesti fericirea... :)

Yugeen :).

ama a scris pe 06 Iunie 2010, 19:29
Elyn, iti inteleg perseverenta in incercarea de-a salva o casnicie… si eu credeam candva in suflet pereche( poate si acum), dragostea care sa dureze toata viata,fidelitate , in ce-ai scris tu odata:,, doar al meu si numai al meu’’… esti tanara, ai idealuri marete si asta explica atitudinea ta.
Mi-e greu sa cred k dupa 19 ani de casnicie, femeia aceea nu stie ce vrea !
E adevarat k unele, isi pot schimba deciziile in urma unor astfel de ,,strategii’’: ,,afla problemele/ suferintele/ durerile sotiei, apoi incepi sa le repari’’…( Elyn, ai uitat de promisiuni !)
Si ce te faci, dc exista ,,dureri’’, care nu se mai pot ,,repara’’ ? sau chiar dc se repara, raman cicatrici…
Elyn, iti spun din proprie experienta, k sfatul tau, poate aduce si mai multa ,,durere’’ sotiei care poate, cu disperare vrea ,,sa iasa’’din aceasta ,,temnita’’ si nu este inteleasa decizia ei…
Ma bucur k am avut familia, prietenii alaturi de mine si m-au inteles si sprijinit in demersul meu. Nu mi-au dat sfaturi (oricum decizia mea era/este definitiva si irevocabila) dar am simtit k imi sunt alaturi, orice-as face.
Si atunci ca si acum ,,as condamna ’’ pe cineva care l-ar sustine pe fostul meu partener( si cicatricile ma dor cand spun sot) in ideea de-a ma recuceri. E groaznic, cand incerci sa-l faci sa inteleaga k nu mai exista cale de intoarcere desi candva l-ai iubit mai mult ca orice( Elyn exista sentimente care mor, despre asta e vorba in juramantul din biserica… alea nu mai reinvie niciodata) si altii ii alimenteaza speranta…
Ma doare k ,,fostul…’’ ma mai iubeste, ma doare k ,,fostul…’’ poarta inca verigheta( pe care eu am scos-o cu un an inainte de a divorta, cand deja nu-l mai consideram ,,al meu’’ si pe care am si dat-o ), ma doare k nu-si gaseste pe altcineva si sa ma uite,… dar ATAT.
Sursa: experienta proprie

ama a scris pe 06 Iunie 2010, 19:35
Va promit si nu in ultimul rand, imi promit, sa nu mai ,,deschid'' acest subiect( cel putin aici) pt. k ,,ma doare''!

Elyn a scris pe 06 Iunie 2010, 19:39
Eu ti-am simtit durerea din cuvinte inca de la prima ta confesiune, cand am fost tare emotionata mai ales de gestul tau de a-l ajuta acum, cand e in cea mai neagra perioada a vietii lui...

Dar, vezi, Ama, oamenii sunt diferiti, reactioneaza diferit, experientele unora nu concorda cu ale altora...

Si daca aceasta casnicie s-ar putea reface, printr-un miracol?Daca mai gasesc resurse in ei sa repare ceva?
Daca sotia isi aduna ultimele puteri si , ajutata de eforturile lui Catalin, regaseste macar o farama din iubirea care i-a unit?

Tie fostul sot ti-a facut mult rau, asa am inteles.Dar daca in familia lui Catalin lucrurile au stat altfel? Sau daca ruptura s-a produs din vina ambilor?!?

Chiar nu trebuie sa incerce nici macar o data sa-si recastige sotia? Eu zic ca da!

Elyn a scris pe 06 Iunie 2010, 19:41
Imi pare rau ca subiectul asta ti-a deschis niste rani!

Elyn a scris pe 06 Iunie 2010, 19:48
Abia acum am vazut mesajul tau, Yugeen!!

Eu i-am spus sa nu cumva sa inceteze sa lupte, tu i-ai spus CUM s-o faca!

Nu ma gandeam ca o sa fim de acord intr-un subiect atat de sensibil si dureros....Cred ca e o solutie foarte buna, cea cu psihoterapia de cuplu, insa nu cu oricine.Daca au nesansa sa intre pe mana vreunuia mediocru, atunci e posibil sa se agraveze totul si sa se ajunga chiar la despartire!

Yugeen :) a scris pe 06 Iunie 2010, 20:46
Ma bucur ca ne completam Elyn (numai sa nu ne vada Caesar -oricum, nu e aici loc de glumit, imi cer scuze-)!

Pentru cine este interesat, un psiholog "citit" are pe langa cartile din biblioteca (pe care poate le-a citit, poate nu) si asa numitele "formari", formari/cursuri care dureaza pana si le insusesc!

Mie imi plac cele (formarile) bazate pe NLP (programare neuro-lingvistica), mai exista si analiza tranzactionala cu cateva lucruri si idei deosebite...

Mai sunt si psihologi axati pe "cognitiv-comportamental"... din punctul meu de vedere, asa cum ziceam, ii prefer pe ceilalti!

Yugeen :).

P.S. Scuze de off-topic!

Elyn a scris pe 07 Iunie 2010, 06:03
Aoleu, Yugeen, aici chiar nu e loc de glumit!-))....pana sa-l supar pe Caesar, e Amișor la mijloc...

Catalin, eu sper ca peste un timp sa-mi dai vestea cea buna....
Stii ca si sentimentele se pot reinvia, nu?
Nu intotdeauna, dar exista sanse!Daca o sa-mi permiti, am mai multe lucruri sa-ti spun, dar nu pot acum, o sa-ti scriu mai tarziu.Succes in tot ce faci si...CURAJ!

elena a scris pe 19 Iunie 2010, 14:01
am intrat intentionat pe acest forum pentru a vedea care sunt pasii pentru un divort.casnicia noastra dureaza de 4 ani,doar atat ,iar motivele pe care le-as avea eu sunt insignifiante pe langa cele cu care se confrunta altii.asa ca ma retrag si imi pastrez casnicia ...deocamdata...Celorlalti ce sa le spun ,eu sunt pentru casnicie .va multumesc.

Alexzutu a scris pe 31 Iulie 2012, 14:15
Eu as crede ca trebe sa-i zici in fata cand crezi tu ca e momentu nu cred ca se va intampla nimic decat poate sa dea cu ceva in tine o perna ceva...:).Daca ea e deacord planuiti cand..Dar daca aveti copii o sa fie foarte greu pentru iei ca doar de la doi partinti poti invata mai multe doar de la unu...




acesta e sfatul meu

nicoleta a scris pe 23 Februarie 2013, 01:33
buna.si eu sunt in aceasi situatie ca tine am 19 any m-am casatorit la 16 din anumite motive.ma bate injura vine la mine i-mi ia toti bani am un baetel de 9 luni si suntem separati de2 luni.stai linistita ca totul are sa se sfarseasca cu bine trebuie doar sa ai incredere in tine.pwp mult succes

muntean mircea a scris pe 05 Februarie 2014, 21:50
e plina lumea de experti in divort dar mai ales de sfatuitori si oameni binevoitori nu intelege nimeni ca nici o persoana nu e propietetea nimanui chiar daca au un amarit de certificat de casatorie. nu cred in refacerea casniciei nici in pastrarea cu forta a celalaltei persoane. am o intebare simpla pt toate persoanele care doresc sa refaca casnicia. daca o ata se rupe si o innozi oare nu se vede nodul unde a fost innodata tot restul vietii?
Sursa: un muritor de rind
Raspunde la acesta intrebare Trimite-mi pe mail raspunsurile la aceasta intrebare










Responsabilitatea privind informatiile si opiniile exprimate pe site-ul Raspunsuri.rol.ro apartine in exclusivitate utilizatorilor. Rol.ro nu poate fi facuta in niciun fel responsabila pentru continutul acestor mesaje. Continutul acestor mesaje nu reprezinta pozitia ROL.ro in legatura cu informatiile publicate.