Cum sa-mi recuceresc sotul? 







Cum sa-mi recuceresc sotul?

Autor: Mihaela    Data: Miercuri, 03 Februarie 2010 12 Raspunsuri
Sunt casatorita de 2 ani si am o fetita de un an jumatate.In urma cu doua luni sotul mi-a spus ca nu ma mai iubeste,ca sunt pt el doar mama fetitei lui.M-am simtit groaznic dar nu am renuntat la el pt ca mi-am dat seama ca purtarea mea l-a indepartat de mine-eram stresanta,ma luam mereu de el,il sunam mereu cand era la munca si-l certam ca e mereu plecat.Isi luase un al doilea loc de munca pt ca sa ne descurcam mai bine cu banii dar mine nu-mi convenea nimic.Si s-a saturat...Acum incerc sa fiu altfel si se pare ca ceva incepe sa miste dar mi-e teama ca nu va avea rabdare cu mine...Ma respecta si stiu ca nu-i sunt chiar indiferenta dar vreau sa ma iubeasca si el cum ma iubea la inceput...Credeti ca mai am vreo sansa?Ce sa fac?
Taguri: recuceri

Categorii:
 

Raspunsuri:


Fire a scris pe 03 Februarie 2010, 20:47
Da, pe cat de trist, pe atat de adevarat, din pacate!

Faptul ca esti constienta de greselile tale, e bine, ptr ca nu le vei mai repeta.

Mai ai sanse daca el nu si-o fi gasit vreuna care, nu numai ca nu-i reproseaza nimic, dar il mai si lauda ptr toate cele,il admira, il doreste, ii multumeste si-l multumeste in fel si chip...ii trezeste emotii,dorinte in fine, il face sa se simta barbat, cocos...

Ce-i de facut?
Acum sa nu cazi in extrema cealalta: supusa, umila chiar, acceptand fara discernamant si fara sa cracnesti orice.
Zici ca ai scapat de proastele obiceiuri de a-l cicali, controla, certa, reprosa,vaita, jelui...etc.

Pleaca cateva zile la parinti cu fetita, pana va limpeziti gandurile, discuta mai intai cu el despre intentiile tale bune. Dar nu-i cadea in genunchi insa recunoaste ca ai gresit, deci iti trebuie o atitudine echilibrata, matura, sincera, deschisa. Toate casniciile au si cateo perioada de deriva....Nu dispera! Bafta!

nicol a scris pe 04 Februarie 2010, 22:06
naspa...e foarte usor sa vii cu sugestii, dar de aplicat e mai greu...important e ca vrei, si atunci, arata-i calitatile, fa-te frumoasa, fii mai calma si intelegatoare, fa-ti timp si pt el...un masaj, o vorba dulce, impartiti putinul timp petrecut impreuna placut...multa bafta!!!!!

marusha a scris pe 04 Februarie 2010, 22:32
Buun , tu ai renuntat la taca taca taca ,ei , acu este timpul sa il intrebi daca el vrea sa fie cu tine ca femeie , nu ca mama a copilului... Este diferenta intre una si cealalta.

kawa a scris pe 05 Februarie 2010, 00:23
mmmda!

sansele tale?

mai exista doar teoretic!!

cand un barbat ajunge sa-ti spuna k esti doar mama copilului SI k nu te mai iubeste = stau cu tine(inca) pt k nu am alta varianta(da`vine si varianata asta)!

cand omul stie k a muncit pt familie(deci si pt tine) si inca f greu, nu-i place sa aiba acasa o toanta care-i face reprosuri aiurea!

incearca sa repari ceva, da` ce a fost - nu va mai fii!

ps- sper sa fi intels ceva din povestea asta- pt viitor!!

ultimul_inscris a scris pe 05 Februarie 2010, 08:30
Dupa mine, sanse ai mai avea...Depinde cat de mult inseamna , cu adevarat pentru el, notiunea de "casatorie"... Sunteti la inceput , si stari mai "tensionate" pot sa apara, pe fondul unei cunoasteri insuficiente a celuilalt, cat si a "disponibilitatii" pentru a renunta la ceva pentru celalalt. Cu cea de a doua slujba, el a aratat ca e disponibil la a renunta, pentru "mai bine" pentru voi.Ar fi putut sa-si piarda vremea in vreun birt, sa vina acasa baut si sa inceapa un adevarat iad... S-ar putea sa nu fie prea tarziu si sa mai faca o "renuntare", legata de orgoliul masculin. Copilul , daca e pentru el ceea ce ar trebui sa fie , te ajuta... Nu te ajuta, asa cum nu te-a ajutat pana acum , constatand asta tu insati : telefoanele de "verificare", reprosuri de lipsa de atentie pentru tine, refuzuri din partea ta, cu tenta de pedeapsa, "dureri de cap" si "oboseala" cand se apropie de tine, ori , CEL MAI RAU - sa faci copilul ca sa apara ca ceea ce este intre voi si v-ar putea tine la departare unul de celalalt, ori "lantul" care il leaga de casa. Nu va mai fi ceea ce a fost la inceput, asta ti-o poate spune oricine a trecut prin asa ceva... Poate fi ceva mai "altfel", dar suficient de bine ca sa puteti avea o viata impreuna, sa puteti astepta Craciunul fericiti, in familie . Sa nu uiti niciodata, ( asa cum cred eu ca s-a intamplat , de fapt) ca el s-a casatorit iubindu-te pe tine, asa cum erai tu pentru el atunci, nu pentru ca ai devenit ulterior mama copilului sau. S-a casatorit cu tine pentru ca te iubea pe tine , ca femeie, fara sa-i pese de altceva. Nu s-a casatorit cu menajera, cu bucatareasa, cu doica copilului, cu seful pe linia de serviciu si obligatii, cu inspectorul de la cercetari penale. De ce oare intelepciunea din batrani nu e luata-n seama, dacat cand e tarziu?... Asa se spune: Cu cat lantul e mai scurt, cu atat trage mai tare cainele sa-l rupa... Parerea mea e sa stai , daca poti, cateva minute cu mintea limpede cat de cat, ia un creion si o hartie si trage doua coloane. In prima , scrie cum ai constatat ca esti acum, tot ceea ce a determinat indepartarea voastra, care crezi tu ca sunt elementele care exista acum , la tine , legate de legatura voastra . In partea de sus , cele rele, in partea de jos, cele bune . In cea de a doua coloana, scrie in partea de sus mofturile pe care ti le stiai tu, si le-a vazut si el, inainte de casatorie, iar in partea de jos, calitatile pe care ti le vedea el inainte de casatorie. Trage linia , si mai citeste o data totul... Sa recunosti ca ai gresit, fata de celalat, nu e o injosire, sa stii... Arata ca ai coloana vertebrala, ca esti echilibrat si judeci lucrurile sanatos. Scoate-ti , chiar si din vocabular, notiunile : gelozie, cicaleala, orgoliu, revansa... Altfel, cat de curand va descoperi ca linistea , tandretea , iubirea , pe care le asteapta sa le primeasca atunci cand ajunge acasa, daca nu mai exista acolo, exista in alta parte, si abia asteapta ca el sa mearga sa le ia... Pentru ca asta se intampla in omenirea asta constituita nu numai dintr-un singur barbat si o singura femeie, chiar daca exista si un copil...
Sursa: un "patit"

geo a scris pe 05 Februarie 2010, 17:55
buna....sper din tot sufletul sa-l recuceresti,,,,nu mai fii asa ,,,cicalitoare,,,sunt comvins ca din prea nulta dragoste si iubire,,,,esti prea,,,prea,,,
nu trebui sa ai grija de el ca si de un copilas,,,,lasa-i libertatea de care are nevoie,,,,si daca intradevar vrea sa salveze relatia voastra,,,,,o va face,,,sper,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
tot asa ma cicaleste si sotia mea,,,,si mereu incerc sa ai spun ce ma deranjeaza,,,,dar nu vrea sa inteleaga,,,,
offf,,,,offf ,,,offff,,,sper din tot sufletul sa al recuceresti,,,,,dar ,,,trebuie sa te schimbi tu prima data,,,si apoi sa al ajuti sa se chimbe si el,,,,sa redevina ce a fost odata,,,,,iti doresc numai bine,,,,,
sa fii iubita si dorita,,,,

ioana andreea flondor a scris pe 30 Octombrie 2010, 17:58
da sa plecam capul,si orgoliu nostru ce?sa zica ca vai murim dupa ei si sa ne creada niste proaste?ca asa se intampla de obocei lasi de la tine si tot prost esti si asa mai departe

ioana a scris pe 30 Octombrie 2010, 23:31
Draga mea, prin aceeasi problema trec eu acum. Si... surpriza! am patit ca tine, diferenta este ca eu simt ca sotul meu ma iubeste, eu fiind cea care se plange mereu.
Ce crezi ca am facut? Mi-am amintit ptr ce s-a casatorit cu mine. Am facut o vizita la coafor, unde mi-am refacut loock-ul si am inceput sa fiu atenta la cum ma prezint cand sunt in casa, chiar daca stau doar eu cu copilul (are 4 luni si jumatate si il alaptez). In afara de asta, am fost eu prima care a facut pasul spre viata noastra sexuala (el se saturase de refuzurile mele si crizele mele de nervi, de reprosuri etc...). E minunat ceea ce retraiesc, ptr ca ne iubim.
Doar fii tu, cea de care s-a indragostit. Vorbeste cu el (nu te sfii sa ii spui ce ai pe suflet, de ce esti suparata. Dar ai grija la tonul pe care il folosesi. Cateodata, intonatia este totul) si vei vedea ca vei fi din nou fericita. Dupa ploaie vune SOARE.

ELUTA a scris pe 15 Februarie 2011, 10:04
off fetelor,si eu trec pn asta....p mn ma jigneste,il provoc uneori dar nu suficient d tare incat sa il determin sa ma jigneasca. Cand ma face nebuna,proasta cand se leaga de trecutu meu simt ca il urasc ca imi doresc sa pateasca cva rau nu mai tin cot ca e tatal ingerasului meu d 8 luni,suntem inpreuna de 5 ani am tot trecut prin perioade rele,grele.acum simt ca cedez psihic....sa va aj Dumnezeu

mary a scris pe 30 Aprilie 2011, 23:03
si eu sunt in aceeasi situatie numai ca eu am 2 copii si am aflat ca ma inseala...si nu e prima oara, copii sunt mici 5 si 1 an si 2 luni si nu prea stiu ce sa fac ca sunt tratata cu mare indiferenta...

floras a scris pe 03 Mai 2011, 22:49
buna ! am si eu o problema cred ca un pic mai dificila ,sotul meu chiar m-a parasit si unele din motivele care ne-au adus aiaci au fost chiar cel e mentionate mai sus.viata nostra nu a fost chiar roz de la inceput,el a fost mai mic cand ne-am casatorit si am avut si un copil,ne-am chinuit f mult ,stam cu chirie la un ANL, dar problema mai grava e ca am ramas far servici amandoi si am dus-o greu.nu avem cu ce plati facturile,abia avem ce manca ca ma mai ajuta ai mei si deodata el s-a hotarat ca nu mai vrea ,ce sa fac?

jony a scris pe 26 Octombrie 2011, 16:50
salut.
eu pot spune ca sunt unul din pielea sotului, timp de 17 ani am incercat sa fac orice in casa si sa mentin in permanenta 2 joburi, din cand in cand era loc si pt al 3-lea, ”mama copiilor mei” era doar stresata ca plec de acasa, ca nu am terminat mancarea la timp, ca nu am calcat toate camasile, ca nu am scos catelul afara, ca nu am facut temele cu copii, ca nu am dus gunoiul, ca masina ei este fara benzina, si asa mai departe...... la un moment dat acelasi lucru l-am spus.... fato esti doar mama copiilor mei...... in urmatoarele 5 zile a mers la tribunal de mana cu mama ei si a bagat divortul, a urmat partajul, si uite asa si-a batut joc de 17 ani de casnicie..... tot raul spre bine... copii au ramas la ea, caci asa este legea la romani, a facut tot ce i-a stat in putere sa-i intoarca impotriva mea, iar eu nu am facut altceva decat sa imi vad in continuare de viata, sa accept prostia ei, numai ca lucrurile nu prea au mers asa cum spera.... credea ca ma voi duce in genunchi dupa ea, nop.... niciodata... am incercat doar timp de 4 saptamani sa-i explic ca nu este bine ca a ales aceasta cale, nu este bn pt copii, ea, nu si nu , nu si nu, mi-ai jignit mama, m-ai jignit pe mine.... bine...... pa. dupa un timp copii s-au saturat de fast fud si au venit la tati sa manance o ciorba, dupa un alt timp si mami s-a saturat de conserve si a venit sa vada ce mananca copii asa de bun la tati......... voi ce credeti? mai merita o astfel de femeie atentie? eu zic ca nu, chiar daca este mama copiilor mei... din moment ce a ajuns sa ma tarasca prin tribunale, sa faca tot ce ii sta in putere sa ma vada jos, nop.... niciodata......... asa ca madam ce ai intrebat mai sus, ai avut langa tine ceva foarte pretios, ceea ce nu multe femi au parte, ti-ai batut joc de el..... vezi cum este fara si apoi incearca ca pe viitor sa apreciezi mai mult omul de langa tine.
Sursa: net
Raspunde la acesta intrebare Trimite-mi pe mail raspunsurile la aceasta intrebare













Responsabilitatea privind informatiile si opiniile exprimate pe site-ul Raspunsuri.rol.ro apartine in exclusivitate utilizatorilor. Rol.ro nu poate fi facuta in niciun fel responsabila pentru continutul acestor mesaje. Continutul acestor mesaje nu reprezinta pozitia ROL.ro in legatura cu informatiile publicate.